Juvenilia
Te iubesc, dragă, ca-n ziua care
Simții în mine primul amor:
Ca luciul mării întins și mare,
Adânc ca dânsa e al meu dor.
Gingașa-ți gură, sânu-ți de fată,
Deșteaptă-n mine tainic fior,
De cum-va dulce la mine cată
Privirea-ți blândă, mă pierd și mor.
Nu-mi fi dușmană, și brațu-mi lasă
Ca să cuprindă al tăi mijloc;
Dorul mă mână la tine-acasă
Și mă gonește din loc în loc.
Râvnesc la ziua cea fericită,
Când da-vei mie un sărutat;
Ascultă, dragă, a mea ispită,
Că eu de tine toate-am uitat.
Și fericirea mângâietoare
Să ne surâdă sub cer senin:
E rai iubirea desfătătoare,
Și fără dânsa e viața chin.
1859
- ↑ Dimetre de peonul al 3-lea cu anacruză; cezură obligatorie dup-a 5-a Schema e:
OOO—O | OOO—O
Accent posibil tare pe a 2-a, slab pe a 3-a din fiecare picior. Eventual, și după mine greșit, s-ar pune pe I-a, ca pe sâ în versul al 5-lea:
Gingașa-ți gură, sânu-ți de fată, care are schema:
OOO—O | OOO—O
Tot așa tai din versul următor, do din versul al 11-lea, poa din versul al 16-lea, dar aci se poate stinge, accentul tonic pe vorbe de raport nefiind silit.
Mor nu rimează bine în fior. Celelalte rime îndestulătoare.