Jumătatea vieții
Cu galbene pere atârnă
Și plină de sălbatice roze
Țara în ape ;
Voi, lebede drage
Și amețite’n alintări.
Vă adânciți capul
În ape sfinte și triste.
Jale mie! de unde iau eu, când
E iarnă, florile, și de unde
Raza de soare
Și umbrele gliei ?
Zidurile stau
Fără de grai și reci, în vânt,
Clinchet dau flamurile.