Isus binecuvântând stelele

 

Atât de-ncetu cântă svon stelar,
că morții doar l-aud în crucea serii;
în grâne coapte, de culoarea mierii,
draci mulți neghinei pregătesc cântar.

Hulubi de abur, rupți din nori într-una,
se-nneacă-n jocul de lumini stelare ;
prin cerc de-albastră apă moartă,-n zare
plutește nufărul de aur - luna.

Târziu, muncit și plin de colb, Isus
deschide poarta țarinei și merge
spre lanul foșnitor ; și fruntea-și șterge
sub ploaia albă-a razelor de sus.

Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
Isus binecuvântă deopotrivă
și stelele, și zarea milostivă,
uitând că e flămând și însetat.