Istoria fondărei orașului București/Capitolul 12

Sari la navigare Sari la căutare
Capitolul 11 Istoria fondărei orașului București de Dimitrie Papazoglu
Capitolul 12
Capitolul 13



Arheologia.

E în București un turn, acela al mănăstirii Radu Vodă, din vârful căruia se poate vedea toată Capitala și împrejurul ei cale de jumătate de postă."

La acea biserică este mormântul frumos al fondatorilor ei, Alexandru și Radu Vodă, așezat înăuntrul bisericii, în secolul al 16-lea. împrejurimile, astăzi ruinate, sunt pline de tradițiunile celor mai importante bătălii ce s-au petrecut acolo cu arvații Și turcii. Acest monument este în Culoarea de Albastru. O cruce de piatră e în curtea bisericii Slobozia, pe Calea Șerban Vodă, Culoarea Albastră. Monumentul acesta e ridicat în al 17-lea secol, de Leon Vodă Tomșa; el e deasupra mormântului celor căzuți in bătălia ce a avut loc cu răsculătorii de peste Olt, cari veniseră să detroneze pe Tomșa, sub Matei din Brâncoveni, devenit mai în urmă domnul țării.

O altă cruce mare, de piatră, este în altarul bisericii din suburbia Oboru Vechi, Culoarea de Negru; pe ea este sculptată rugăciunea serdarului Mogoș, către trecătorii pe acolo, pentru a se ruga toți la Dumnezeu pentru binele țării. Tot în acea biserică este și o icoană dată de Ipsilant, domnul fanariot, cu portretele originale ale părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana, lucrare admirabilă, bizantină. Clopotul cel mare din Dealul Mitropoliii, monument turnat în Pesta, din materialul tunurilor luate de armata rusească în rezbelul cu turcii, la anul 1828 Ușile bisericei Antim, din Culoarea de Verde, unde sunt însemnate pe coloană în biserică și poeziile lui Antim. Colțea și Stavropoleos, din Culoarea de Roșu, cu frumosele sculpturi în lemn și în piatră. La mănăstirea Cotroceni și la Catedrală să se ceară de la superiori a se vedea hainele sacerdotale (odăjdii), cum și sfintele vase, date de fondatorii domni Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, în al 17-lea secol.

Sub Dealul Spirii, în suburbia Postăvari, culoarea de Verde, sub Dealul Capră se vede o cruce de piatră, mare, frumos sculptată, monument așezat de mitropolitul Antim. În Calea Moșilor, Culoarea de Roșu, la vechea Biserică cu Sfinți, se văd, pe din afară, desenați toți filozofii Antichității, cum și sibilele (aceasta este vechea numire a bisericii). Crucea de piatră ce a fost înfiptă în zidul curții Brâncovenilor, peste drum de Dealul Mitropoliei, monument ridicat pe locul unde au tăiat dorobanții pe fiul lui banul Ghiorma, în al 16-lea secol.

În suburbia Foișorul, culoarea de Albastru, în curtea bisericei se văd frumoase ruine ale palatului doamnei lui N. Mavrocordat, domn fanariot venit în 1716, care ședea acolo și care, după cum am vorbit, printr-un coridor ce se întindea peste toată lunca Dâmboviței, se punea în comunicație cu mănăstirea Văcărești (astăzi temniță), unde ședea domnul Mavrocordat, de frica pământenilor, închis ca într-o cetate și păzit de arnăutii lui greci, și de unde răspândea persecuțiunile asupra boierilor și asupra țării (de aceea s-a zis aici suburbia Foișorul). O cruce mare de piatră, lângă trecătoarea Dâmboviței, în suburbia Apostol, Culoarea de Albastru, monument ridicat în gloria bunei patrii (Dobroteasa). Ruinele palatului Basarabilor-Brâncoveni, lângă Elefterie, unde este și Ceșmeaua veche a Țiganului, în marginea dealului Cotroceni, astăzi toate ruine de zidării în lunca Dâmboviței.

Familiile cele notabile, aristrocrate, de români s-au numit de boieri. Cuvântul acesta se derivă de la numirea slavonă voienieri, adică generali sau războinici, cărora, mai la urmă, fanariotii le-au zis protipendada, căci epitetul de ciocoi era un blam ce se dădea de public la cei hrăpitori sau jefuitori. Această noblețe se împărțea în familii domnești și în noblețe de I-a și a II-a clasă, care, spre a se cunoaște de obște, le numesc aici.

Familiile domnești românești sunt: Basarabeștii 1290, Dănesti 1333, Drăgoești 1352, Ghiculești 1660, Brâncoveni 1664, Cantacuzini 1679, Roseti 1676, Racovițești 1741, Vlădești 1530.

Familiile domnești fanariote: Mavrocordați 1715, Calimahi 1766, Ipsilanți 1774, Moruzi 1783, Mavrogheni 1786, Suțulești 1791, Caragea 1817, Hangerlii 1798.

Boieri români clasa I-a sunt: Văcăreștii, Bălenii, Crețuleștii, Filipeștii, Cornățoii, Glogovenii, Dudeștii, Corneștii, Bălăcenii, Herăștii, Persicenii, Brăiloii, Goleștii, Floreștii, Vlădoienii, Filișenii, Slătinenii, Grecenji, Fălcoienii, Cocorăștii, Mihăleștii, Obedenii, Dragodineștii, Brâncovenii, Basarabeștii, Bălșenii, Găișenii, Oteteleșanii, Murgășenii, Blehanii, Câmpinenii, Socoleștii, Voineștii, Popeștii, Lehlii, Rudenii, Măneștii, Costeștii, Bărcăneștii, Leurdenii, Deduleștii, Argintoienii, Botenii, Hasanii, Olăneștii, Giuleștii, Caloteștii, Căpleștii, Toplicenii, Clincenii, Drugăneștii, Belii, Chinezii, Fărcășenii, Racoteștii, Ștefăneștii, Lenșii, Tufenii, Grădiștenii, Manuleștii, Călineștii, Bengeștii, Lahovarii, Bujorenii, Rahtivanii, Brătășenii, Brezoienii, Comănenii, Măgurenii, Jienii, Gorganii, Ueștii, Vilara, Rucărenii, Prijbenii, Bățcovenii, Blaremberghii, Olăneștii, Oeștii, Drăgoeștii, Chirițeștii, Buzeștii, Lăpușnenii.

Boieri fanarioți clasa I-a: Arghiropolu, Plagineștii, Condurațn, Mavros, Candiano, Stefanopolu, Steriadis, Polizeștii, Paleologii, Perdicarii, Gianoglii, Aslanii, Amanii, Geanii, Mărculeștii, Fotineștii, Titopoleștii, Hrisoscoleii, Cerchezii, Coresii, Farmacii, Nestorii, Chiriacii, Ghiurgii, Flevii, Fochideștii și Darvaris.

Boierii români clasa II-a: Poenarii, Budiștenii, Brătienii, Uleștii, Pribegenii, Măineștii, Răduleștii, Topliceștii, Chinteștii, Nicoleștii, Păclenii, Cândeștii, Colceac, Verneștii, Răteștii, Vărzarii, Conțeștii, Periețenii, Herășeștii, Corlățeștii, Ceplenii, Marghilomanii, Izvoranii, Porumbarii, Ciupagii, Miculeștii, Broștenii, Doljenii, Baruții, Orășenii, Cioranii, Poroinenii, Golfinenii, Rioșanii, Tocileștii, Coțofenii, Androneștii, Butculeștii, Ilieștii, Cămăreșeșetii, Costieștii, Băbenii, Urlățenii, Gărdeștii, Burchiuleștii, Alexandreștii, Crâmpii, Lupeștii, Zăgăneștii, Dăscăleștii, Șoimeștii, Gălășeștii, Arionii, Măceștii, Lamoteștii, Stolojenii, Șerbăneștii, Bucșeneștii, Buneștii, Colfeștii, Ciocârlanii, Zătrenii, Magherii, Filii, Bobeștii, Baldovineștii, Cătunenii, Chirculeștii, Urdărenii, Crețenii, Condieștii, Răteștii, Băltenii, Baloteștii, Lereștii, Păuceștii, Cârlovii, Murgenii, Mitilenii, Lăcustenii, Fuseștii, Băjeștii și Boldeștii. Aceste sunt familiile cele vechi ale României care sunt mai cunoscute, căci, deși pot fi și altele, însă domniile fanariote, care au ținut 105 ani, persecutând toate neamurile boierești române, le-au stins; se pot însă cunoaște după documentele ce au de boieri de neamuri și după proprietățile lor, mai cu osebire din condica scutelnicilor din vistierie, în partea cea munteană a României.