Iosif Teslarul

Iosif Teslarul de Ion Pillat

Editura Fundația Regală pentru literatură și artă,1944

Ea îl privea cum mânuia rindeaua
Pe blăni de brad. Cioplit și el în lemn,
Nu bănuia teslarul că în greaua
Penumbră-a candelii cu untdelemn,

Maria sta păzind întruchiparea
Lui Dumnezeu în trupul ei curat.
Dar cum, mărită, flacăra în para
Luminii-i da obrazu-adevărat,

Iosif, ștergând năuc sudoarea frunții,
A ridicat în blestem pumni semeți —
Când iată, cu un pas ce mișca munții,
Lăsând icoana goală pe pereți,

Un înger coboră: acelaș — din Vestire.
Maria însa nu-l mai cunoscu.
Văzându-l, omul își veni în fire
Și se sfii și parcă pricepu.