| Satiră populară din Bucovina, publicată în revista Literatorul, an. III, nr. 5, mai 1882, București
|
Când e ceață prin Bârgău
Atuncea caii se iau;
Când e ceață și cu bură
Atuncea caii se fură.
Când e soare și cu vânt
Atuncea caii se vând;
Mă pârăsc cărăușii
Că eu le-am furat caii;
Dar eu zău nu i-am furat,
Ci cu totul l-am luat.
Le-am lăsat o iapă chioară
Să ducă grâul la moară,
Le-am lăsat o iapă șchioapă
Să tragă mortul la groapă.
Frunzulița mărului,
Fură caii sasului
Din funduțul grajdului.
Sasul mă cată pe vale
Eu mă duc pe deal călare,
Sasul mă cată pe luncă
Eu mă duc pe deal la fugă;
Sasul mă caută zău,
Eu cu mândra-n făgădău.
Eu beau, mânc, mă veselesc
Și de sas nici nu gândesc.
Și eu beau și joc și cânt
Și de sas nu-mi vine-n gând.
Am o mâță și-un cotoiu
Și-un gălătușel de teiu,
Dur în colo, dur în coace
Mă trezii la iarmaroace
Țiind murgii de dârloage.
Mă trezii la iarmaroc
Țiind murgii de dârlog
Când a fost la aldămaș
Iată sasul păgubaș:
Când a fost la târguit
Ia cel ce l-a prăpădit,
Ia ferele zurăeală,
Pântecele durăeală,
Spatele hurducătură
Și capul scărmănătură,
Eu, văzând că târgu-i rău
Îmi cătai de drumul meu,
Și la drum cum mă pornii
C-un bun pretin mă-ntâlnil
Pretenul, cum mă văzu,
Bună calea, că-mi dădu:
— Bună calea Ionaș!
Cum e rândul la oraș?
— Nu prea bine Grigoraș,
Că e plin de păgubaș!
Mă dusei să cumpăr grâu
Ei mi-au prins murgii de frâu,
Mă-ntreba de unde viu;
Mă dusei să cumpăr sare
Ei m-au prins de cheutoare,
Legea lor și-asui îi are!...
Notă redacțională[modifică]
- ↑ Publicând aci această poezie populară, înscriem cu o deosebită mulțumire și numele d-lui S. Fl. Marian, noul membru al Academiei Române, printre colaboratorii noștri și facem apel la d-sa să ne trimeată cât de des, dintre prețioasele mărgăritare, ale fraților noștri Bucovineni:
