Ioana D'Arc

Jump to navigation Jump to search
Ioana D'Arc
de Maria Cunțan
Luceafărul, Anul VIII, nr. 12, 16 iunie 1909


Prietinei mele.

De sine s'aprinde azi candela mea,
Sub chipul sublim al iubirei:
Ioana, condusă ca magii de-o stea
Când jură sub steagul oștirei.

Odaia-mi pustie de farmecul sfânt
Al dragostei ei se 'nsenină,
Cu dreapta pe spadă, cu stânga jurând
Se uită fecioara 'n lumină.

Putere curată, martirul sfânt —
Iubire de neam, de moșie,
Clăditu-ți-a templu prin veșnicu-i cânt
Cel care cu glasu-i te 'nvie.

Cel care cu glasu-i, scutită de rug,
Te 'ngroapă 'n a gloriei pară,
Izbândă a celor, care nu fug
De trudă si mor pentru țară.

Ce-o să rămână din cântecul meu?
Avântul? -- O clipă de dor?
Poate că numai părere de rău —
Ca după cei care mor. . .