Intrus

Intrus de Ion C. Pena

Nu era nicio sanctitate în cer.
Lipsea marele cavaler,
Arhanghelii, îngerii deopotrivă.
Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii
Își fardau fără jenă obrăjorii.
Berzele și rândunicile
Dănțuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea
Brazii, palatele erau de acadea.
Poveștile, vorbele cu paturi de puf
Lungite suveran în zăduf.

Nu știu cât am mers, nu știu cât am stat
Dar la urm' un gândac m-a acostat
Și mi-a ordonat cu voce barbară:
- Eși afară, eși afară!