Sari la conținut
Bine ați venit la Wikisource! Dacă doriți să contribuiți vă invităm să vă înregistrați, iar dacă aveți nelămuriri adresați-vă Scriptoriului.
Am dori să știm părerea dvs. privind pagina noastră. Vă puteți exprima opinia în cadrul Cărții de oaspeți!

Insinuări

Insinuări
de Max Blecher
42627InsinuăriMax Blecher


În general justiția nu ține prea mult seama de justifi­cări, fiindcă ele egalează faptele. Din punctul de vedere al justificărilor, a săvârși o crimă ori a cumpăra un bu­chet de flori nu se diferențiază prea mult: în dosul am­belor fapte se pot îngrămădi cam aceleași cantități de argumente logice și umane.


Justiția, pentru a-și exercita drepturile ei, este dar necesarmente ilogică și inumană.

Adică, într-un cuvânt, injustă.


Verosimilul pare mai adevărat decât adevărul. Ar fi chiar de cercetat, poate, dacă nu trăim într-o lume ve­rosimilă în loc să trăim într-o lume adevărată.


Filozofia începe de la o anumită mistificare a înțele­gerii, după cum frumusețea începe de la o anumită mis­tificare a realității.


Când discutăm cu cineva stăm de vorbă mai întot­deauna cu propriul nostru orgoliu, de foarte multe ori cu vreo persoană îndepărtată, și, câteodată, chiar cu persoana prezentă.


O bombă poate arunca în aer uzina care a fabricat-o.

Fabula aceasta are titlul „Lupta între generații”.

Unii oameni își nenorocesc semenii împilându-i, iar alții, din contra, consolându-i.


Pedeapsa acțiunilor ipocrite este că isprăvesc prin a fi săvârșite din convingere.


Se găsește totdeauna cineva care în mijlocul unei tă­ceri generale să rostească cu voce tare o prostie.


E atracția abisului în conversații.