Insinuări

Insinuări de Max Blecher

În general justiția nu ține prea mult seama de justifi­cări, fiindcă ele egalează faptele. Din punctul de vedere al justificărilor, a săvârși o crimă ori a cumpăra un bu­chet de flori nu se diferențiază prea mult: în dosul am­belor fapte se pot îngrămădi cam aceleași cantități de argumente logice și umane.

Justiția, pentru a-și exercita drepturile ei, este dar necesarmente ilogică și inumană.

Adică, într-un cuvânt, injustă.

Verosimilul pare mai adevărat decât adevărul. Ar fi chiar de cercetat, poate, dacă nu trăim într-o lume ve­rosimilă în loc să trăim într-o lume adevărată.

Filozofia începe de la o anumită mistificare a înțele­gerii, după cum frumusețea începe de la o anumită mis­tificare a realității.

Când discutăm cu cineva stăm de vorbă mai întot­deauna cu propriul nostru orgoliu, de foarte multe ori cu vreo persoană îndepărtată, și, câteodată, chiar cu persoana prezentă.

O bombă poate arunca în aer uzina care a fabricat-o.

Fabula aceasta are titlul „Lupta între generații”.

Unii oameni își nenorocesc semenii împilându-i, iar alții, din contra, consolându-i.

Pedeapsa acțiunilor ipocrite este că isprăvesc prin a fi săvârșite din convingere.

Se găsește totdeauna cineva care în mijlocul unei tă­ceri generale să rostească cu voce tare o prostie.

E atracția abisului în conversații.