Inconsolabila

 

Și-a îngropat bărbatu-acum trei zile,
Și-i tristă sărmănica, foarte tristă;
De lacrămi leoarcă e a sa batistă...
De-ai ști ce plâns ești, domnule Vasile!

Dar trupul tău acum inert argil e,
Habar nu al că Veta mai există,
Că ochiu-i azi e jalnic-ametistă,
C-obrajii-i roși par palide zambile

De când cu-nmormântarea dumitale
Sunt zile trei și cu-a de astăzi patru
Și nu s-a stins în pieptu-i cruda jale,

Ce o înfășoară ca într-an lințoliu!
Și cum s-ar stinge, Doamne, când e-n doliu
Și nu-i iertat să mearg-așa la teatru!