Imnul nopții

Jump to navigation Jump to search
Imnul nopții
de Alphonse de Lamartine
Traducere de Ion Heliade Rădulescu

Publicată în Curierul românesc, III, nr. 16, 19 martie 1831


O, nopți, deschideți acu-n tăcere
Cereasca carte ce-nfățișați !
Stele șoptinde, a mea vedere
P-a voastră cale o ațintați !
În aste ceasuri de slavă pline,
Zefiri, a voastre aripi aline !
Pămînte, echole-ți aromează !
Mare, întinde al tău senin,
Leagănă-n sînu-ți cel luciu, lin,
Chipul ce unda-ți învolvorează !
Al său sfînt nume cine îl știe?
Natura glasuri mii a propus,
Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu undă se sfătuiește:
Cin'e acela ce ne smerește?
Trăsnetul zice lucind în lume:
Știi cum se cheamă, tu, cel preasfînt?
Însă și stele, om și pămînt
Nu știu să spuie al său chiar nume.