Imitație

 

Un sumbru val nepătruns
De orgoliu nesfârșit și ascuns —
Un mister și un vis în stele,
Ar părea zorile vieții mele;
Dar vă spun că acest vis închide.
Gândirile tumultoase, lucide,
Ale ființelor care au fost.
Le-ar fi văzut, poate, mintea mea prost,
De le-ași fi lăsat să treacă ușor,
Privindu-le cu un ochiu visător!
Fie ca nimeni să nu moștenească
Această viziune nepământească —
Pe care-ași fi vrut să o îmblânzesc
În spiritul meu să o vrăjesc:
Speranța îmi strălucea la urmă
Dar, ca timpul luminos, toate se curmă,
Iar odihna mea pe acest pământ,
Scoțând un suspin, se duse în vânt:
Deci nu-mi mai pasă dacă pieri
Cu vreun gând pe care-l iubii.

1827.