Ielele (Iosif)

 

În farmecul serii
Supuse-s tăcerii
      Cîmpiile-n floare,
Doar luna bălaie
Se scaldă-n păraie
      Încet curgătoare.

Pe molcome vînturi
Vin tainice cînturi
      Și glasuri ciudate...
Căci duhul pierzării
La marginea zării
      Din aripe bate !

Îndeamnă-ți fugarul
Să taie hotarul
      Ca gîndul de iute !
N-auzi tu pe cale
Cimpoaie, țimbale
      Și glas de-alăute ?

Sunt iele măiastre
Pe urmele voastre,
      Pe voi vă vînează !
Preasfînta Marie
Din nalta tărie
      Ne aibă în pază !

Voinicul dă pinten,
Fugarnicul sprinten
      Pornește, săgeată,
Și zboară șoimește...
Tîrziu ! Căci sosește
      Năprasnica ceată...

La mijloc îi prinde
Și-n juru-le-ntinde
      O horă păgînă.
Lung clocote dealul :
Voinicul și calul
      Se zbat în țărînă !

Iar ielele, fetele,
      Nouă surori,
Își spulberă pletele
Pînă la nori,
      Și șuieră,
      Fluieră,
Chiotă-n lună ;
      Și-n lanțuri
      De danțuri
Se-ntind și s-adună...
Sălbatece cîntă
Și iarăși s-avîntă
      În goana nebună !