Idilă

Jump to navigation Jump to search
Idilă
de Cincinat Pavelescu


În brațe-mi de-ai vrea să te lași,
Ți-aș face un cuib drăgălaș;

Un cuib de amor neștiut
Departe, în codrul pierdut;

Deasupra, seninul din cer,
Jos, iarbă, mireasmă, mister.

Izvorul cu ochi de smarald
Cânta-va amorul meu cald,

Și teiul va cerne ninsori
Pe fruntea ta albă de flori;

Iar timpul, oprind al său pas,
Va da fericirilor glas;

Ți-oi zice o doină cu drag,
O doină din fluier de fag;

Voi spune-o și undelor reci,
S-o cânte și ele în veci.

Iar noaptea, de-o fi să te culci
În freamătul tainelor dulci,

Din mușchi îți voi face un pat,
Ascuns, fecioresc, parfumat;

Ce viață departe de uri
În taina eternei păduri!

De strajă voi sta numai eu
Și dorul din sufletul meu.