Idealul meu (Iacob Negruzzi)

Sari la navigare Sari la căutare
Idealul meu
de Iacob Negruzzi


Des în anii de junie
    Când pluteam din val în val
Într-o dulce reverie,
    Îmi cream un ideal.

Și o față așa frumoasă
    Păr de înger blond îi dam
C-o ochire mult duioasă
    Dulce îi împodobeam

Și-i dam cel mai dulce nume
    De femeie, ce iubesc
Și gândeam: în astă lume
    Voiu putea să te găsesc? —

Însă anii se strecoară
    Lin mă suiu pe-al vieții deal
Și din gându-mi piere, sboară
    Al meu dulce ideal.

Și in calea mea senină
    Într-o zi te-am întâlnit
Și imaginea divină
    Viu în gând mi-a revenit.

Și o față așa frumoasă,
    Păr de înger, blond aveai,
C-o ochire mult duioasă
    Împrejurul tău priveai.

Și aveai același nume
    De femeie, ce iubesc
Ș-am gândit: în astă lume
    În sfârșit eu te găsesc!

Ș-o văpaie de iubire
    Vai! În peptu-mi s-a aprins
Și spre tine cu grăbire
    Al meu braț îl am întins

Și ți-am spus: Ah! vin' la mine
    Chip de înger adorat
Vino grabnic, căci la tine
    Ani întregi eu am visitat!

Însă tu făr' îndurare
    Priviși brațul meu întins
Și c-o crudă nepăsare
    Rece-nlături l-ai împins

Și mi-ai spus: ce-mi pasă mie
    De idealul ce-ai visat
În nebuna ta junie!...
    Și din drum te-ai depărtat. —

Și iar anii se strecoară
    Greu mă urc pe-al vieții deal
Dar din gându-mi nu mai sboară
    Un chip dulce și fatal.