Iarna (Asachi)

Jump to navigation Jump to search
Iarna
de Gheorghe Asachi


Pictori plini de sumeție,
Ce-aratați pe-a iernei zână
Sub figura d-o bătrână,
Tremurați de-a ei mânie!

De-nsuși Ercules, mai tare,
Prin ea râul zace-n fieră,
Ș-a ei singură suflare
Schimbă toate-n atmosferă.

Ea invită pre pământ
Pre turbatul ager vânt,
Lui Zevs tunetu-nfrânează
Și a fulgerilor rază.

Însă dac-a ei putere
Ne aduce-atâta frică,
Ea prin liniștea, ce-i fiică,
Ne revarsă mângâiere.

Ea d-ospețe-i dătătoare
Ș-alinează-a vieței haos;
Timpuri alte-s de sudoare,
Iarna-i timpul de repaos.

Ea din Olimp ni adună
Pe-Amor, Bahus și pre Gioc,
Și când viforile sună,
Ii ni-aprind în inimi foc

Că în van a verei doamna
De spici și de flori să-ncinge,
Ni surâde în van toamna,
C-a lor poame iarna strânge!