Iarna (Alecsandri)

Salt la: navigare, căutare
Iarna
de Vasile Alecsandri


<poem>Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare, Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare. Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.