Iambul

Jump to navigation Jump to search
Iambul
de Mihai Eminescu


De mult mă lupt cătând în vers măsura,
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri,
Ce fără piedeci trec sunând cezura.

Ce aspru mișcă pânza de la steaguri,
Trezind în suflet patima și ura ­
Dar iar cu dulce glas îți umple gura
Atunci când Amor timid trece praguri!

De l-am aflat la noi a spune n-o pot;
De poți s-auzi în el al undei șopot,
De e al lui cu drept acest preambul ­

Aceste toate singur nu le judec...
Dar versul cel mai plin, mai blând și pudic,
Puternic iar de-o vrea e pururi iambul.