Iahnie

 

Ce gătit era odată,
Vecinic avea haine noi;
Astăzi, criză blestemată,
Azi ca racu dă-napoi.

Părăsitu-l-au amicii...
Unde-i vremea când zicea
Un „veni, guvidi, vici“
Și p-ori cine cucerea!

Albi bani de negre zile
Ai pierit din portofel;
Răbdătoarele cămile
Rabdă mai puțin ca el.

Când îl vezi, te-apucă plânsul,
Pururi cu stomacul gol!
Azi pe scena lumei dânsul
Nu mai joacă niciun rol.

„O să crap” ades își zice.
„O să mor, un glonț și-atât:
„Somnul vecinic e propice
„Unui trai pustiu, urât”.

„Energia-mi se topește,
„M-a zdrobit acest calvar;
„Moarte, vin', mă mântuiește,
„Știu că scap d-atât amar!

Însă, o speranță slabă
Lin străbate al săi cap;
A visat azi noapte-o babă
Băgând mâna în ciorap.