Iașmakul Fatmei

 

Poema eminamente turcească, dar de proveniență daco-romană

Ibrahim Coltuc Effendi, pașa din Falmalagioc,
O fi-având el multe lire și beghiri hrăniți cu foc.
Iatagane cu plăsele de sidef strălucitor
Și caicuri ce despică unda clarului Bosfor;
O fi-având zaharicale și halva în magazii,
Blăni, covoare, meși, pistoale și caftane cilibii;
O fi având, dar toate astea pentru dânsu-s bagatele,
Când pătrunde în seraiul tapetat cu geanfezele!
Ah, acolo, pe divanul comandat în Anadol
Își răsfață trupul leneș și — scuzați — aproape gol,
Fatme cea mail drăgălașă odaliscă din harem,
Roaba neagră ca celebrul chinoros al lui Ghedem!

O tunică cu bibiluri prelucrată-n selemie
Strânge talia cadânei mlădioasă și nurlie,
Iar picioarele-i micuțe încălțate-s în papuci. —
De se plimbă câte-odată cu escorta d-eunuci,
Osmanlâii cască gura și rămân pe loc năuci,
Când o văd trecând pe stradă în tramcar sau în trăsură
Și-aud vocea ei mai dulce ca un cântec de tambură!
Nimeni însă din aceia ce-o privesc cu lăcomie
Nu-s în stare ca să spuie de-i bălană, arămie,
Sau de ochi-i îs albaștri, negri, verzi ori cafenii,
Dacă sunt aprinși, sălbatici, cu albeață, galeși, vii...
Că-n Stambul e lege sfântă fistichiul obicei
Ca femeia să-și ascundă cu-ngrijire chipul ei.
Să-și îmbrobodească fața în iașmak de ibrișim.

Într-o zi pe când cadâna stă-n ceardac cu Ibrahim
Ce-și fumă tembel ciubucul și sorbea din felegean, —
Hop, că intră ianicerul Mustafa-Beni-Hasan,
Și din vorbă-n vorbă-ncepe ca s-o laude pe sclavă.
Pașa sare ca un tigru prins în furie grozavă:
„E frumoasă zici, ghiaure!? A mă jur pe Mahomet
„Că te-njunghii, — dac-acuma îndrăznețe geanabet,
„Nu-mi vei spune cum poți astfel să-nșiri farmecele ei,
„Când Alah poruncă dete în Coran pentru femei
„Să-nfășoare cu iașmakul nepătruns întreaga față!
„Haide, spune-mi adevărul, voii cruța spurcata-ți viață...“
Mustafa se-ngălbenește, spaima glasul înnăbușă...
Ar fugi... Dar cum? Kavazii stau la pândă după ușă!
Tremură parcă-i o frunză sau o voce de tenor
Când privește iataganul groaznic, amenințător,
Gata să reteze capu-i așă tânăr și frumos!

Însă Fatme-ncet se-ndreaptă către Pașa furios:
„Ibrahim Coltuc, te-ndură! Nu vreau sânge să se verse...
„Nu; Coranul n-am călcat!

„Nu m-am dezvelit la față, ci... la părți... mai... vice-verse...
„Mustafa-i nevinovat!“