Hristos și Samariteana

Jump to navigation Jump to search
Hristos și Samariteana

de
O. Ciumina
tradus în română de
Alexei Mateevici


Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos
La răcoare puțin se oprise;
Și pe când hodinea-nfierbântat și setos
Samariteana la apă venise.
Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc.
I-a fost mare femeii mirarea:
„Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc
Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc,
Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!"
Samaritenei așa i-au vorbit Iisus:
„Când ai ști Cine-ți stă înainte
După apa cea vie dor mare, nespus
În pieptul tău însetat s-ar aprinde".
„Cum ai scoate-o atunci din adâncul pietros
A strămoșului sfintei fântâne?"
Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos:
„Văd că n-ai nici un vas pe la Tine.
Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș,
Ce ne-a dat-o pe veci moștenire?
În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși,
El aicea găsea hodinire".
Și Hristos i-au răpuns: „Cel ce apă va bea
Din fântână, — acela-nseta-va,
Pe când umbră de sete nu poate avea
Cel ce apa mea vie gusta-va,
Căci apa vieții în curgerea ei
Păcatele toate le spală,
Prin ea înnoiți; păcătoșii cei răi
Din moarte spre viață se scoală".
Aprilie 1912