Hora de la Grivița

 

Fata lui Gazi-Osman,
Grivița poartă-un colan,
Un colan tot de oțel…
Joacă fulgerii pe el.
Alelei! de l-aș lua,
Înapoi nu l-aș mai da!
Mândra-n cale mi-au ieșit,
Dorii-n mine-a răsădit
Și de-o lună pân-acum
Răsărit mă ține-n drum.
Fa, colanul ți-oi lua…
Și-napoi nu l-oi mai da!
Puică scumpă de viteaz,
Nu m-aduce la necaz,
Că-ntr-o zi m-oi da prin foc
Și te-oi prinde de mijloc.
Iar colanul ți-oi lua
Și-napoi nu l-oi mai da!
Tu ești viță de păgân,
Eu sunt viță de român!
Bună ești de sărutat,
Dar și eu bun de luptat!
Eu colanul ți-oi lua,
Înapoi nu l-oi mai da!
Fa, deschide-mi sânul tău,
Cât îs blând la graiul mieu,
Nu mă face să te-aștept
Și să dau cu tine piept.
Piept cu tine de voi da
Zău, colanul ți-oi lua…

Tot așa mări-am grăit!
Într-o zi m-am răpezit
Și-am pus mâna pe colan
Și pe fata lui Osman.
Alelei! Griviță fa,
Înapoi nu te-oi mai da!