Herșcu Boccegiul
| Herșcu Boccegiul de Vasile Alecsandri |
| Cînticel comic |
Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din Iași. 1851.
(Teatrul reprezintă o stradă din Iași. La ridicarea cortinei se aude în culise hămăit de cîni.)
HERȘCU (strigă spăriat): Avei! țibi, țibi, chețel. (Întrînd.) Țibi, țibi, chețel, che te lovesc cu cotu. Țibi, chine pintenog… arihnăndă tatnără! (Vine în fața scenei, strigînd:) Marfă! marfă! morunțușuri!… forficele… andrele… vax pentru cibuțele… frunze pentru obrijele… marfă… marfă!… (Cătră public.) Slug d-vostră, boieri și chicoane! nu poftiți ceva morunțușuri de Lipschi și de Paris?… Am de toate, zic zeu!… de care poftiți de acele nu ghesiți… Vreți se videți, mă rog?… Eu nu silesc pe nime… (Pune bocceua gios ș-o dezleagă.) Dacă nu cumpărați nimichi, nu mă supăr… che eu sint Herșcu Boccegiu, cunoscut pin toate casele boierești, zic zeu! Am marfă de mofluz ieftină și fără tocmeală… Inchi se videți… poftim mă rog… (Scoate marfa cîte una și o arată publicului în vreme ce cîntă strofele următoare:)
Marfă, marfă de Paris!
Astăzi chiar o am deschis,
Ș-o dau ieftină, zic zeu,
Ca să schep de ea și eu!
Foarfeci mari de tuns un chichi[1]
Cei ce prind prea mult arichi[2].
Brice lungi de dat perdaf
Celor cu pricini de jaf.
Pentru așa moțpănoi nu trebuie judecătorie… trebuie bărbierie ca se-i usture păn’pi chele[3].
Poftim ace de cîrpit
Și clei tare de lipit
Inimile ce-au slăbit,
Cugete ce-au putrezit.
Poftim apă de livant
Pentru cavaler galant;
Chind pe nas o tragi, o-nghiți.
Faci pe loc hafiți, hafiți!
(Strănută.)
(Cătră public.) Cum ai spus, mă rog? să-mi fie de ghici… Foarte mulțumesc d-tale… nu primesc.
Poftim praf de dinți pre bun
Pentru-aceia care spun
Minciuni lungi de șepte coți…
Se le cadă dinții toți,
Poftim roș-roșior… îl vînd
Pentru-acei mișei de rînd
Care, orișice pățesc,
Pe obraz nu se roșesc!
Cumpărați, mă rog, ca să le trimiteți lor prezent de Paști, în loc de vovă[4] roși… Nu-i scump… che am adus multă de asta.
Mai poftim și cherți de gioc
Mesluite pe noroc,
Se te faci mult mai dihai,
Mai dihai dccît un crai.
Mai poftim și alte cherți
Unde dache mult învăți
Te faci foarte procopsit.
Procopsit sau pricopsit.
Videți d-vostră… cherți și cherți… așa-i? însă aste se vînd atît de mult… che s-o dat vînzarea lor în otcup… chind astelalte le cumpără degeaba numai șoarecii… Adichi… zic zeu!… Învățați trebuie să fie șoarecii din țara Moldovii! Cum ai zis, mă rog? chit ține? Nu-i scump… așa se trăiesc! Cine-ntreabă, zece lei, cine cumpără, cinci lei. Voăs?… chit dracu pe tată lui?… adichi si mi ierți… marfă de Paris și de Lipschi, nu-i marfă de Podlelvoei[5] … Astă marfă din boccea am adus-o eu singhir din Momorniți, și chiti am pățit păn-aice… Dumnezeu fereasche!… Să videți, mă rog. M-am pornit de pe graniți ca un boier mare… cu cherîta cu doi voiști[6] și cu un cal care făcea chit opt. Dar chind am pornit, m-o apucat pe drum deodată un viforoi cheptușit cu omăt și pe față și pe dos. Chind mă bătea peste obraz, chind mă bătea peste ceafă; dar eu strigam vio, vio, la calul cel de pe cheruță… și chind strigam vio… calul făcea ho… și sta pe loc… Eu vio, el ho! eu vio, el ho!… ghirai șvarț!… așa supărare mare… de chind o trecut jidovii Mare Roșie, inchi n-am pățit, zic zeu! Perciunii mi se făcuse meciuchi și barba țepuși… inchit m-o prins un gutunar piste nas, de cele tătărești… Ba inchi ce se vezi?… che șuieram pe nas ca un tilharoi… chind mă răsu flam, făceam: fhiu… Ș-așa, mă rog, ca să nu mai lungesc vorbe degeaba… am agiuns în codru Herții!… aveei! știți d-vostră ce-i codru Herții? avei! mamu nieu!
I
(Arie jidovească)
Codru Herții (ter) cel de morte,
La jidani-i dușman forte.
Ei vei! main got!
Dacă ești cam rufos,
Voinicos… da fricos,
Zic zeu, mori de tot!
(bis)
II
Mamă, tată! (ter) mare frichi
Ține cale la potichi!
Ei vei! main got!
Dacă ești cu zuluf
Și pe cap plin de puf,
Zic zeu, mori de tot!
(bis)
Acolo o perit jupînu Ițichi Zarafu care era tare voinicos și chind se mînia… de frichi fugea pi deal ca pi vale; și jupînu Solomonichi harabagiul care purta totdeauna la drum un harțagan[7] mare pentru volintiroi, și chind se întîlnea cu dînșii… le da degrabă harțaganu, ca să nu se facă primejdie. Și chiți au mai perit! se fie la dînșii acolo unde și-au lăsat papucii!… a vei!… codru Herții!..:
Dumnezeu fereasche, chit am mai pățit!
Eu mă mir de frichi cum de n-am murit?
Ei vei, mamu nieu!
Ei vei, tatu nieu!
M-au prins telheroii! m-au prins, i-am văzut;
Ba-nchi mi se pare che m-au și bătut.
Ei vei, mamu nieu!
Ei vei, tatu nieu!
Mi-au făcut morișchi, chiar pintre perciuni.
Așa talhari închi n-am văzut nebuni!
Ei vei, mamă nieu!
Ei vei, tată nieu!
Da să videți, mă rog, cum s-o întîmplat cu bătaie. Nu eram departe de Dorohoi… tirg jidovesc ca și tirgu Ieși. Mai avem un deal ș-o vale ș-o limbi de pădure. Eu mergeam fără griji: pentru che nu-s fricos. Chind deodată zăresc înainte două matahale groase și spetoase și bărboase și mustețoase, care băga frichi la oase. Chind le-am zărit, am murit… dar fiindche nu-s fricos… mi-am scos degrabă și cușmă și chitic de pe cap și le-am pus ună-n dreapta, ună-n stinghi… ca să Vadă telheroii che suntem mai mulți.
— Stăi, Iudă! răcneștc deodată un matahal.
Eu zic vei! calul face ho! și ne oprim trustoți. Dache ne-am oprit… telheroii o-nceput a veni spre cheruță cu ghind reu. Eu, cu cap, strig la dînșii:
— Nu veniți, nu… Voi sînteți doi, noi sîntem trii!
— Da ce sînteți voi, tîrtane?
— Noi sintem oameni buni cu frichi … a lui Dumnezeu, sfinți părinți de la mănăstire, zic zeu; „Dache nu mă crezi pe mine care-s harabagiu, întreabă și pe jupînu Leiba din fundu cheruții.”
Aci m-am greșit cu vorba puțintel, și volintiroii m-au ințeles che eram boccegiu… mamu nieu! chind s-au aruncat pe mine ca doi zăvozi… și chind o înce put a-mi scutura de omet chelea dracului[8] cu ciomegile… vei, vei, vei! parcă bătea în păpșoi, zic zeu. Eu strigam ghevalt… Urzichi![9] și mă luptam ca un voinicos… pentru che nu-s fricos… dar ce folos! chind făceam eu ghicischi flischi… ei cu ciomagul trosc! și pliosc!… Chind eu eram dedesupt, chind ei deasupra… chind ei deasupra, chind eu dedesupt… Ai vei! tatu nieu! telheroii mă făcea chiseliți dacă nu mă scăpa de pe dinșii niște creștini botezați. (Oftează.)
Bine-o zis cine-o zis che jidanu nevoieș se-neacă pe uscat! A doua zi chind făcea cucoșu chichirighi… m-am pornit de la Dorohoi, inse păcatu mă alunga, chit pe cole, chit pe dincole ca pe un ghischi… și chite am mai pățit!… Ei vei! codru Herții!… Mai bine dechit să faci neghistorie cu dinsu, mai bine să șezi linghi balabustă. (Duios.) Balabustă!… și eu inchi am o balabustă… și ce balabustă frumușichi, cu față de ghermesit de Lipschi… fain, fain… Chind o vezi, te apucă un fior din talpe și gioci ca un curcan bătrîn. Eu mor de pe dinsa de dragoste, și toți jidanii mor de pe ciuda mea. Ha, ha, ha… parche sint un grof jidovesc, așa-s fudul cu balabustu nieu!… ș-apoi poate che n-am dreptate?
(Arie jidovească)
Balabustă mititichi,
Dragă nieu,
Tare-i tare frumușichi!
Zic și zeu.
Chind o văd eu pe dugheană,
Vai, vai, vail
Mă măninchi pe sprinceană,
Hai, hai, hai!
Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi, ridi
Handiridi, ridi, Ruhala!
Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi, ridi
Handiridi, ridi, Zugzala.
Mititichi balabustă,
Dragă nieu,
Poartă rochii fără bustă
Zic și zeu.
Ea pe cap e rasă, rasă
Vai, vai, vai!
Ș-așa inchi-i mai frumoasă
Hai, hai, hai!
Handiridi, ridi etc. etc.
Balabusta cea frumoasă,
Draga nieu,
Chiteodată-i mînioasă
Zic și zeu.
Dar chind văd che-i așa Rifchi
Vai, vai, vai!
Ca o broască mă fac lifchi
Hai, hai, hai.
Handiridi, ridi etc. etc.
(Herșcu gioacă într-un picior, bătînd în palme, în vreme ce cîntă „Handiridi”. Deodată se aude un lătrat de cîne în culise. Herșcu se oprește spăriat și aleargă de ie cotul de gios.) Țibă, chine… Arihnăndă tatnără… Mi-a sărit inimă din loc. (Stupește în sîn.) Am socotit che m-au mîncat… (Cu mînie.) Am se te lovesc cu botu peste cot… las! las! volintiroi buțuf[10]. (Cătră public.) Poftiți, ori nu poftiți?… vreți se-mi faceți ceva alișveriș, che n-am vreme de prăpădit. D-vostră știți numai se rideți de mine și nu-mi cumperați nimichi… Ei! atît păgubi pe țara nostră… (Strînge bocceua.) Pentru che sint jidan boccegiu, de aceea nu vroiți se-mi faceți seftenlichi… Poftim de mergeți pi la dugheni mari ca se plătiți indoit. (Pune bocceua pe umeri.) Boieri d-vostră, mai am inchi o marfă, (rușinîndu-se) dar nu știu dache se cade se…
Mai am inchi și mănuși
Și le-aș da făr’ nici un gruși
Dacă-aș ști, boieri, che vreți
Mie-n palme se-mi băteți!
Am de toate, cum vedeți;
Marfa mea nu are preți
Ș-o dau ieftină, zic zeu,
Ca se scap de ea și eu.
(Se pornește strigînd: „Marfă, mărunțușuri”. Cînii latră în culise… Herșcu se apără cu cotul pe dinapoi.)
(Cortina cade.)