Haimana

Jump to navigation Jump to search
Haimana
de Vasile Alecsandri
Cînticel comic


Cîntat de d-nul Millo, pe Teatrul din București.

(O piață în București. Haimana în costum de iarnă trece ținînd o valiză.)

HAIMANA (cătră public): Cine m-ar videa cutrierînd orașul cu valiza pe spinare ar cuteza poate a crede că sînt un vagabond?… Ei bine! acel cutezător nu s-ar înșela: sînt un soi de vagabond oficial, un membru al biurocrației statului român, un martir politic de la 1859 încoace, purtat din loc în loc după capriciul miniștrilor, aruncat din post în post ca o minge… postit, precum videți, și… neplătit la vreme.

Sînt împiegat

În veci mutat

Și permutat

Și prea mutat!

Fără răgaz

Între români,

Aice azi

Ș-aiure mîni,

Cerc în zadar

Pe loc a sta,

Ș-am agiuns chiar

De haimana.

Umblînd cu șatra iarnă și vară

Cînd ici, cînd colo, cu vai ș-amar.

Din toți boierii ce-au fost în țară

Am rămas singur boier… Șatrar!

Aveți gust să cunoașteți jalnica mea tragedie? (Se închină.) Mă numesc din botez Mihăluță, din neam Spulberatu și din poreclă Haimana!… M-am născut în zilele Babei, pe cînd cutremurul cel mare; de aceea poate am fost menit a duce o viață atît de furtu noasă… Să videți: acum patru ani m-am înamorat de o văduviță desperată care jurase ca să-și înfunde tinerețile și frumusețile la Agapia, dar cum mă zări, plecăciune, ea uită și pe răposatul și monastirea și găsi mai comod să mă plece la jugul căsătoriei. Prin urmare, sînt însurat, .am doi copilași nostimi care nu-mi seamănă nici de frică, dar carii își aduc de departe cu Neagoe Basarab. Pe unul l-am botezat: Caius-Trebonius-Vespasianus-Neron-Caracala, pentru ca să probez că-i strănepot de-a lui Traian, iar pe celalalt Juarez pentru că, cine știe? poate să avem și republică în țară. Sînt familist precum videți, însă poate mă-ți întreba unde mi-e familia?… Unde?…. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcesc acum biata Săftică cu puii săi! Sărmana! De trei ani aleargă după mine fără a-mi putea da de urmă și asta grație principiului de stabilitate, de care se pomenește așa de mult în paria… palavramentul din București… Să videți: pănă a nu mă mușca chiftirița ambiției de a servi statul român și pofta de a gusta din cașcavalul budgetului, trăiam cum trăiam… greu, dar în oarecare huzur… De cînd însă mi-am dat glasul unui deputat pentru ca să mă puie în pîne, să capăt un loc, trăiesc, ce-i drept, mult mai greu, dar fără nici pic de huzur.

Paingul are cuib de mătasă,

Cîrtița groapă, ursul bîrloc;

Morunu-n apă își face casă.

Și sălămîzdra trăiește-n foc.

Eu n-am nici casă, nu am nici masă,

Nici cît o plîntă nu am noroc.

Sparanga însăși crește sub leasă.

Eu rădăcină nu prind deloc.

La început am fost rînduit subprefect la Cahul; m-am sculat deci de la Dorohoi unde-mi aveam forul locuinței și am plecat, zicînd nevestii să vîndă tot în urma mea și să vie după mine în Basarabia. Era vara, pe la iuliu, o vară de acele unde găinile fac ouă răs coapte. După cinci zile de chin, mort copt am sosit la Cahul… Ufff!… mi-am luat o casă în chirie, ca unul ce credeam în stabilitate, și m-am pus pe treabă voind a da probe de capacitate, de onestitate, de activitate și de toate celelalte cuvinte late care sînt la ordinea zilei; însă nu apucai bine să întru în cancelaria subprefecturei și mă pomenii cu un nou decret, care mă rînduia judecător la Turnul-Severinului!… Să videți: Camera dase un vot de neîncredere ministeriului vechi și noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din împiegați spre a-și întări partidul în țară… tertip constituțional. Ce era să fac?… De la Cahul la Turnul-Severinului era departe; eu asemene eram departe de a cunoaște legile… ar fi fost dar logic ca să refuz, însă trebuia să răspund grabnic la încrederea guvernului… Am plătit chiria casei pe șese luni, deși nu locuisem decît șease zile, am lăsat un răvaș Săfticăi ca să vie după mine în țara muntenească și am plecat! Trebuie să vă mărturisesc că eram curios de a gusta plăcerile voiagiului pe Dunăre, și în adevăr m-au mîncat țînțarii de m-a prăpădit. Am ajuns la Turnu cu obrazul beșicat, însă cu dulcea sperare că mă voi bucura de favoarele stabilităței… Cap de cuc, eu!… uitasem că sînt impiegat român.

Sînt împiegat

În veci mutat

Și permutat

Și prea mutat.

Etc. etc. etc.

Cine mă vede cu geamandanul

Luînd-o hojma tot la picior.

Privind cu milă, zice: sărmanul!

Iată evreul rătăcitori

La Turnul-Severinului am luat iar o casă cu chirie și am mobilat-o frumos pentru ca să nu fiu mai pe gios decît colegii mei; mi-am făcut provizii de lemne și de legume și, voind iarăși a da probe de patriotism, de românism, de constituționalism și de toate celelalte ismuri ce sînt la ordinea zilei, am început a merge regulat la Tribunal, a mă îmbrăca în negru pentru ca să port doliul împricinaților și a mă face că pricep încurcăturile procedurei; însă de-abia începusem a mă deprinde cu atmosfera puțin parfumată a Tribunalului, de-abia căpătasem convingere că fiecare lege se poate răstălmăci în mai multe sensuri, cînd iată un proces politic!… Să videți: niște patrioți fără posturi se încercară a face, sanche… o revoluție, strigînd prin mahalale: gios ua, ua, ua! sus ua, ua, ua!… un cara ghioslîc ca toate revoluțiile de la noi… Administrația, voinică însă cam spăriată, ceruse ajutor prin telegraf de la București; un regiment de vînători plecase din capitală cu artilerie, dar pănă a nu sosi la Turnu, polițaiul de oraș hărțuise revoltanții și numai cu cinci dorobanți îi legase butuc și-i dase peșcheș procurorului!…

Eu, considerîndu-i ca pe niște suitarii de cafinea, am fost de părere să-i achităm, pentru ca să nu le dăm o importanță de victime politice; dar guvernul găsi opinia mea subversivă și mă puse deocamdată în disponibilitate, rezervîndu-mi postul de polițai… la Bacău!… Haida! să mă strămut acum de la Turnu tocmai la Bacău, în vreme ce biata Săftică, după ce mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul Valahiei… Ce să fac? Plătesc chiria casei pe un an, vînd lemnele și legumele, las iar un răvaș nevestei ca să vie după mine la Moldova și plec făcîndu-mi întrebare dacă nu cumva cuvîntul stabilitate însemnează strămutare.

Omu-n serviciu e jucărie,

Frunză pe apă plutind ușor,

Un puf în aer, pff… o nitnică,

Un nume-n treacăt prin Monitor.

Tot ce-i pe lume trece și pere,

Gloria trece precum un nor,

Trec oameni, visuri, plăceri, durere,

Dar ca eu nime nu-i trecător

La Bacău îmi găsii Bacăul, căci în timpul alegerei deputaților, am scăpat ca prin urechile acului din ghearele unor libertași independenți: însă fiindcă nu izbutisem a face ca să se aleagă candidatul guvernului, am fost strămutat tocmai la Ismail, și de la Ismail tocmai la Pitești, și de la Pitești tocmai la Dorohoi, și de la Dorohoi tocmai la Călărași, și de la Călărași tocmai la Mihaileni, și de la Mihaileni la dracu, și de la dracu la tată-său… Și biata Săftică după mine, haide ha, haide ha, fără a să învrednici să deie ochi cu mine, de trei ani!

Am cutrierat astfel toată România, de la Carpați la Dunăre, în lung și-n larg, închiriind mereu la case, și am trecut ca un fulger prin toate ramurile. Judecător mă vrei? am fost; subprefect mă vrei? am fost; polițai mă vrei? am fost; casier mă vrei? am fost; pănă și primar, pănă și vameș, pănă și impiegat la regia tutunului, din care s-a ales numai fum și scrum…

Precum videți, sînt un om universal ca toți compatrioții mei, strănepoți de-a lui Traian. În ce mă-ți pune sînt gata să întru, și încă și mai gata să ies; însă, drept să spun, am obosit ca un cal de poștă ce nu-și are tainul la vreme. Lefușoara mea am primit-o pe la soroace cu scompturi pe la jidani; mi-e sînul plin de mandate care au mucezit așteptîndu-și rîndul de plată… dar nu zic încă nimic, pentru că sînt chemat la București prin telegramă tocmai de la Herța, unde îmi așteptam nevasta. Am venit aici cu drumu de fer a lui Strusberg … Slavă Domnului! în sfîrșit am scăpat de căruțe de poștă, de harabagii nespălați, de diligențe hîrbuite, și dacă este să fim hojma strămutați, noi împiegații statului, încai avem acum mijloace de comunicație răpide și sigură… Am pus 15 zile de la Herța la București; am înghețat în vagoane, am murit de foame, m-am troienit, m-am zdruncinat rău… dar fie… iată-mă în capitală, unde poate voi căpăta un post cu stabilitate și voi cînta ca nealtădată:

Sînt împiegat

Stabilizat,

Nepermutat,

Nici strămutat,

Ci cu răgaz

Între români;

Aice azi

Ș-aice mîni;

De-acum oi ști

Pe loc a sta

Și n-oi mai fi

De haimana!

De-acum în dulce stabilitate

Am s-o duc vesel, fără habar,

Servindu-mi țara pe așezate,

Iar nu din fugă, ca cioara-n par.

(Trece un impiegat al telegrafului.)

Cine trece?… A!… un împiegat al telegrafului. (Cătră telegrafist:) Domnule, domnule… stăi, te rog… Nu cumva ai în cutie vro depeșă de la Săftica, de la soția mea, pentru mine, d-nul Mihăluță Spulberatu ce-i zic și Haimana? (Caută în cutie.) Îmi dai voie?… (Esaminează depeșele.) D-lui Coțcărescu, fost casier la Pitești, fugit peste Dunăre cu banii statului… nu-s eu… D-lui Buzunărescu, patriot de meserie… nu-s eu… D-nei Chirița Bîrzoi ot Bîrzoieni… o cunosc, nu-s eu… Ha! iată o depeșă cătră mine… a fi de la suflețelul meu, de la Săftica… sărmana! Mult îmi duce dorul! (Citește depeșa:) „Fiind destituit din postul ce ocupi la Herța, e de prisos să mai vii la București.” Ce face?… destituit! Cine-i subsemnat?… Ministru!… destituit! (Adresîndu-se furios cătră telegrafist:) A! mă destitui, d-le ministru?… și pentru ce, mă rog?… spune… pentru ce?… Pentru că în timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez 17 case și să le părăsesc fără a le locui?… pentru că m-ai silit să fiu un agent orb a politicei d-tale, în loc sâ mă lași a fi un simplu împiegat aplicat la îndeplinirea datoriilor sale? pentru că din cauza capriciilor d-tale am fost roș cu roșii, alb cu albii, verde cu burtă-verde, galbăn, fistichiu, patlageniu, de toate culoarele, ca mahalalele Bucureștilor? (Apucă de braț pe telegrafist.) Dar știi d-ta că am ajuns a fi nervos de cînd mă aflu în serviciul statului? Știi că mă apucă năbădăicele cînd văd un plic ministerial, căci îmi pare că cuprinde un decret de strămutare sau de destituire? Știi că de la 1859 pănă astăzi s-au strămutat și dat afară 33 333 de impiegați? i-am numărat în Monitor… A!… Îmi dai blende nitam nisam, fără să te fi îngrijit mai întîi a-mi plăti măcar ce-mi ești dator!… leafa mea, lefușoara mea de vagabond oficial? Acesta-i regimul dreptăței și al stabilităței cu care ai promis să duci țara spre bine? (Ridică brațele în sus; telegrafistul scapă și fuge.) Sărmană țară! cu astfel de chibzuieli nechibzuite ai ajuns a fi satul lui Cremine, și Parlamentul Palavrament, și noi, împiegații, niște haimanale. Mai bine meseriaș, plugar, negustor, decît impiegat al statului; mai bine liber decît sclav neplătit, mai bine să cînt:

Frunză verde ș-o lalea,

Dragă-mi e Săftica mea.

Decît să urlu rușinos:

Sînt împiegat

În veci mutat…

(Nu sfîrșește.) Brm! (Își ie valiza în spinare.)

Auzi? destituit!… Înapoi la Herța… la Săftica, Spulberatule! (Iese furios.)

(Cortina cade.)