Hai murguțule la drum...

Hai murguțule la drum... de Nicolae Vulovici

publicată în Antologia poeților olteni, Craiova, 1929

Hai, murguțule, la drum,
Drumu cu oftările,
Unde mă pândea din prag
Mândra ’n toate sările.

Du-mă, murgule, în zbor,
Zboru’ rândunelelor,
Du-mă ’n sus la satu ei
Pe lumina stelelor.

La căsuța dintre plopi
Joacă-ți pasu locului,
Să mă salt odată’n scări
Ars de para focului.

Să mai vă norocul meu:
Ochii și sprâncelele...
Și să simt de dragul ei
Lăcrămându-mi genele.

Că prin oaste de-am fost dus
Pe hotaru țarilor,
Mândra inima și-a dat
Și m′a dat uitărilor.

De-ar ajunge-o dorul meu,
Dorul și păcatele:
Dragostea fără noroc
Mi-o vorbește satele.

Și mă leagăn cum mereu
Frunza ’n plopi se leagănă,
Frunza ’n plopi unde domol
Vântu' jalea-și tragănă...

De-o fi tot pustiu la ea,
Stinse lumânările,
Frâul slobod să ți-l las,
Din picioare scările...

Așternut pe coama ta
Tu te-așterne vântului,
O nălucă amândoi
S’arătăm pământului.

Si nechezul tău din piept
Văzduhu cutremure
Si de tropotul supt noi
Țarina să tremure...

Să mă legene în vânt
tropot, tropot, tropotu...
Si c’al apelor potop
Sune ’n urmă ropotu.

Supt potcoava ta de-argint
Pietrile străfulgere —
Du=mă, murgule, mă du
Prin potop și fulgere!