Guzganul de cetate și cel de câmp

Jump to navigation Jump to search
Guzganul de cetate și cel de câmp
de Gheorghe Asachi


Dineoare un guzgan,
Politicos cetățan,
Pre guzganul de câmpie
L-au poftit la prânz să vie,
Că nu tot mereu lăcuste,
Ce mai bun ospăț să guste
Pe vărgat, frumos covor
Așternut-au masa lor;
Las să giudice oricine
Cât li-au fost atunci de bine

De confeturi și de pui
Fărmăturile adună,
Însă pănă a fi sătui
Deodată ușa sună;
Asta-i umple-atât de frică
Încât pofta li să strică
Cetățanul sprintinel
Scapă, ș-altul după el

Iată tropotu-ncetează
Și guzganii iar s-așază.
Cetățanul, mângâiet,
La țăranul spăriet
Zice: En apucă, frate,
Să mai roadem la bucate!
Dar acest-au zis: Destul
De astă masă eu-s sătul,
Vino mâne tu afară
De-i gusta ospăț de țară.

Tupilat într-un ungheri,
Nu am masă de boieri,
Nime însă ca aice
N-a veni ca să ni-o strice,
Și de fărmături sărace
Îndopa-ne-vom în pace.
Eu te las cu sănătate,
Eu voi șegi cu frica-n spate,
Nici mai delicată masă
Care-apoi pe nări să-mi iasă!