Grija de mâine

Grija de mâine de Alexandru Macedonski

Publicată în volumul Excelsior (1895).

Lui Alexandru, Nikita, Pavel și Anna, copii mei prea iubiți

De câte văd, înmărmurit,
Stau ore, zile, fără gânduri,
Și-abia mă-ntreb de n-am murit,
De nu mai sunt între patru scânduri?

Dar viața dimprejurul meu
Mă face iar cu conștiință:
Ca să trăiești când azi e greu,
Ah! mâine-abia va fi putință.

Copiii mei cei preaiubiți,
Cu păr ca grânele din stoguri,
Cu toate-aceste, dorm tihniți,
În leagăn moale, sub pologuri.

În traiul care-abia-l încep
Apar ca niște blonde vise.
Nenorocit sunt că-l pricep
Și că-i cunosc orice abise.

Am fost întocmai ca și ei,
În aurita mea pruncie;
Dormiți, dormiți, copiii mei,
Căci inima mi se sfâșie.