Gramatica românească/Prefață
| Prefață de Ion Heliade Rădulescu |
| Tipărită pentru prima dată în 1828, la Sibiu, în limbajul chirilic românesc (transliterat) |
Ei! dar ce fel' de carte e asta?!!! uitate minune!!! aci lipsesc' o grămadă de slove! aștia vor' să ne lase săraci! Aci fălosul' și purtătorul' de Ortografie и, lipsește; mărețul' și îngâmfatul' ѡ, asemenea: ѹ cel' bogat' în loc'nu se-mai vede! în loc' de ѣ, unde și unde se vede ea; în loc de ю, iȣ! Vai de mine ce grosime și mojâcie!!! ia te uită că ăștia și pe delicatul' și plinul' de dulceață Ѳ' lau scos'! nu zău ăștia sânt' Rumâni groși bădărani de la țară, nu vor' să aibă cât' de puțină Evghenie pă dânși! dar ce văz'! ei în loc' de ѯ, pun кс; în loc' de Ѱ, пс! Sântu vrednici de răs' întru adevăr'! Vedeți lucruri copilerești! vedeți eresuri! vedeți nesocotinți! toată lumea se-silește din-ce mai are să mai adaoge și să se-mai înbogățească, dar ei! ia uitațivă că și din ce mai avem' vor' să mai lepede!.... Ait'! s'a stricat'!! s'aaa-duuus' acum și limb'a!! ei au lepădat' și oxiile! și psili! și! și dasia!!! o drăguțele, ca de ele de nimic' nu'mi pare așa de rău, că par'că era niște floricele! oamenilor' fără gust', fără leac' de Ortografie! dar, ? cine v'a-pus' pe voi să vă arătați mai iscusiți de cât' atâțea înțelepți bătrâni; ? voi v'ați găsit să stricați aceea ce au găsit cu cale atâțea inșii, și nu ca voi, ci alt' fel' de învățați! și apoi, ? nu știți voi că obiceiul' este bătrân', și că trebue să purtați ciste și sfială către dânsul'. Pă-cat' de Dumnezeu să se-ducă atâtea slove!!! - Așa Somnule d'au dus', și acuma dumneata să fii sănătos': ele s'au dus' și nu se-vor' mai întoarce, căci le a-gonit' o soțietate întreagă, le a-gonit' însuși dreptul cuvânt'. Și Dumneata, Domnule, mai stâmpără'ți furi'a puțin' și gândește mai bine ce va să zică o soțietate și ce au făcut' soțietățile în lume, ca să știi către cine îți îndreptezi cuvâtul', și după ce vei începe acunoaște ce va să zică unu, si ce va să zică o soțietate, ascultă glasul' ei cel' serios' liniștit' și fără atâtea strigări si mirări lungi; învață că glasul' soțietăț'i este glasul' norodului și că ea poartă și îmfățoșază persoan'a obșt'i. .....