Grănicerii

 

În ritmul unei hori din sat
Ce răsună din goarne,
Prin fața mea au defilat.
Știau băieții c-au plecat,
Dar nu de-or să se-ntoarne.

Și totuși, pasul lor zglobiu,
Și buza râzătoare,
Și florile dela chipiu,
Păreau s-arate că ei știu
Că merg ca să se-nsoare.

Viteji și mândri grăniceri,
Voi n-aveți fața, cruntă,
Nici ochii roșii, ori severi...
Când v-am văzut alaltăieri,
Da, vă duceați la nuntă!

Mireasa voastră o ghicesc,
E chipeșă femeie,
Dar nu-n pat moale boieresc
Și așteaptă dragul, ci — gândesc —
Veghează în tranșee.

Crivățu-i seamăn-a sicriu,
Și un obuz i-e pernă...
Mireasa voastră eu o știu,
Bravi grăniceri cu pas zglobiu:
E Gloria eternă!