Grădina esperidelor

Poveștele unchiașului sfătos de Petre Ispirescu Grădina esperidelor

Pleiadele

Iacă și istoria grădinei Esperidelor: spune la cărțile păgînești, dragii moșului nepoți și nepoate, că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău, în ostrovul Creta, din țara elinească sau grecească, unde se cununară ei. Toți zeii fură martori la însoțirea lor.

Mai spune iarăși că Joe lua de nevastă pe Junona fără voia părinților ei. Poate că unde erau frați, și încă frați gemeni.

Cum cam se vede treaba, nici ea nu-l prea vrea, căci Joe numai prin viclenie o putu îndupleca, și iată cum:

De multă vreme Joe umbla după Junona. bătîndu-i capul și spuindu-i că moare de dragoste pentru dînsa. Ea nu-l făcea haz, și totdauna îl lăsa cu buzele umflate. De ce Joe se aprindea mai mult de dragoste pentru dînsa, d-aia Junona nu-l băga în seamă și fugea de el.

Nu mai știa ce să facă teșmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. Într-o zi el o zări cum se plimba cam razna de curtencele sale, și cum, ostenindu-se, se pusese jos ca să se odihnească. Atunci el trimise asupra locului o vijelie și o ploaie de turna cu ciutura. Pe cînd încă ploua, Joe se făcu un cuc și căzu la picioarele Junonei, ud leoarcă și tremurînd de frig, ca și cînd vijelia l-ar fi luat și l-ar fi aruncat acolo.

Junonei i se făcu milă de biata păsărică; vezi că ea, măre, nu cunoștea viclenia lui Joe. Se îndura, deci, o lua de jos și o băga în sîn.

Atîta îi trebui și lui Joe, căci făcîndu-se la loc zeu cum era el, după ce se dezmierdase în sînul cel fără de moarte al zeiței, se bucura și de îmbrățișările ei. Ea, văzîndu-se amăgită, n-avu încotro, îi făgădui că îl va lua de bărbat, și prin urmare nunta se făcu după legea zeilor celor mari, față fiind toată leaota lor zeiască. Între alte lucruri bune ce Junona aduse de zestre bărbatului său, fură și niște pomi ce făceau mere de aur, și pe cari și ea le dobîndise în dar de la mumă-sa. Joe, ca să-i fie pomii la bună păstrare și să nu se atingă nici pui de pasăre de dînșii, îi răsădi într-o grădină ce era tocmai la marginea lumei, despre apus, sub muntele Atlante, de unde iese noaptea.

Grădina era a unor fete ce se numeau Esperide, după numele tatălui lor Esperu. Ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase, harnice și deștepte. Aceste fete așa de bine îngrijeau de grădina lor încît să fi dat mult cu multul nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă, ori de pir, sau altă buruiană urîcioasă.

Ți-era dragă lumea să privești la o grădină așa de cu amăruntul căutată. Se dusese vestea în lume despre dînsa, și toți cu totul ziceau că nu este alta ca grădina Esperidelor de frumoasă. Tocmai pentru aceia și Joe alese această grădină în care își răsădi el pomii lui ce făceau mere de aur și îi dete sub îngrijirea acestor fete.

Și ca să fie și mai bine păziți de vreo hrăpire, dete fetelor pentru grădină un paznic neadormit. Acest paznic era un balaur cu o sută de capete de care nu se atingea somnul. Și ce e dreptul că bine le păzi, pînă ce Ercule îi veni și lui de hac.

Mai tîrziu, pentru slujbele lor cele credincioase, Joe așeză pe aceste fete în cer, printre stele, drept răsplătire, și le dete numele de pleiade, adică, cum le zicem noi pre limba și în legea noastră cea românească: Cloșca cu pui.

Și fiindcă ele toate la un loc alcătuiesc o adunare de stele frumos așezate pe cer, învățații de azi dau numirea de pleiadă la o mînă de oameni aleși cari se deosebesc prin faptele sau prin scrierile lor cele frumoase, zicînd: pleiada poeților, pleiada erudiților; sau cum le-am zice noi pre limba noastră: înfrățirea la un loc a celor mai aleși făcători de versuri sau de învățați.