Golf
Panoplie în amurg, plajă,
luminile se sparg ca sâmburii prin pas,
apele tremură până unde bărci în glas;
iepuri de câmp spuma valurilor; înserează.
Ca un șal vântul peste pulpe desfășurat
luna la câțiva metrii și plopii din noi,
ce florete ochii tăi prin aerul rarefiat,
fii pieptului oxigen cât ceresc altoi.
Marea își mușcă buzele prin catarg, poate chip,
arc voltaic surâsul și în gest amnar,
stele și-au coborât steagurile pe nisip
atât tâmplele au sunat ca trotuar.
Sgârie epiderma ceasului salin,
devastează-mă ca pe o garderobă, ca pe o cassă
de economie; pescarii se întorc prin sângele marin,
suprareal respirația pânzelor învie.
Stăm lipiți ca două timbre inaugurale,
fluxul sărută țărmul, vegetațiile, plămânii
noștrii; luna pune cerului în argint zăbale,
somnul ca un nufăr în adânc face cercuri se stinge