Ghinea grecul

 

– „Doamne! focul crește: dă porunci să piară
Astăzi toți boierii ce-au născut în țară!”
Astfel zice Ghinea lui Matei, rănit,
Așteptînd la patu-i tristul lui finit.
Dar Matei răspunde: – „Înțelege bine.
Cînd la cîrma țării te-am chemat pe tine,
Nu luaseși țara cu paloșul tău.
Tu erai în lume un netrebnic rău.
Nu ți-am dat eu cîrma să aduci în țară
Ura care schimbă fii săi în fiară.
Cel ce de la cîrmă bate-ntr-un popor,
Este-o răzbunare, nu cîrmuitor
Căci puterea cîrmei cu cît e mai vie,
Cată să se plece spre mărinimie.
Unde tronul poartă uri și răzbunări,
Moartea se așază p-ale sale scări
Vrei să se-njosească tronul țării mele
Făcîndu-l unealta răzbunării tele?
Asta nu se poate! Domnul, îți zic eu,
Trebuie să fie drept ca Dumnezeu.
Ca să piarz-o țară cerul cînd voiește,
Unii către alții fii învrăjbește.”

Zice; dar afară mii de voci blestem.
Dorobanții strigă: capul Ghinei vrem!