Sari la conținut

Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii

Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii
de Alexandru Vlahuță

Publicată în Neamul romînesc, Iași, an XII, nr. 314, 15 noiembrie 1917

9400Fustă scurtă, ghete albe, buze roșiiAlexandru Vlahuță


O-ntîlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare.
Pururea împresurată de priviri cuceritoare —
Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii —
Ea pășește, zîmbitoare,
Arborîndu-și pretutindeni "semnele-i particulare":
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

La o parte ! trece zîna veseliei zgomotoase.
În tăcuta noapte-a morții ea e rîsul și lumina...
Plîngă de durerea țării cîrtitorii și fricoșii,
Peste rănile-i deschise, radioasă trece zîna,
Ca un steag de biruință pe un cîmp albit de oase...
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

Legănîndu-se din șolduri, trece zveltă, zîmbitoare.
Tu-ți plîngi neamul pus pe cruce, la răspînte de pieire,
Plîng de-nvăluirea țării, în mormîntul lor, strămoșii.
Ea, cu farmece-n privire,
Grațiile și le plimbă, în costum de vînătoare:
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.