Fuga poetului

 

Viu mânzul. Plajă. Spumă în zăbală
Și-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în brațul stâng
În brațul drept o lună pală.

Lance rotită-n cer sau în adânc
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală
În sare, câte, mările le spală
Lumini, atâtea, în mărgean se strâng.

E zi? E noapte? Unanimă apă
Făptură-umbră. Cântec e sau prinț.
Copit-atinge nevăzuta clapă.

Vocea s-aude răsunând cu zimți.
Pe margini fuga în șopârlă scapă:
Amurguri, zori s-au sfărâmat în dinți.