Frunză verde mărăcine

Rele-s bade, frigurile Cântece din popor, culegere de Ion Pillat
FRUNZĂ VERDE MĂRĂCINE...
Doamne, Doamne


Frunză verde mărăcine,
Du-mă, bade, și pe mine
Unde mergi în țări străine.
Fă-mă pană ’n pălărie
Ca eu umbră să-ți dau ție.
De ți-ar fi așa rușine,
Fă-mă brâu pe lângă tine.
De ți-ar părea brâul greu,
Fă-mă lumină de său
Și mă pune ’n sânul tău.
De-i vedea că mă topesc,
Suflă să mă răcoresc.
Fă-mă lumină de ceară
Și mă pune subsoară
Și mă du cu tine ’n țară.
Că eu unde-oiu însera
Calea ți-o voiu lumina
Oamenii te-or întreba:
Ce lumină e asta?
Atunci tu vei cuvânta:
— Asta-i lumină de său,
Dragoste din satul meu,
Asta-i lumină de ceară,
Dragoste din a mea țară.