Frunză verde de căpșune

Jump to navigation Jump to search
Frunză verde de căpșune

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

„Frunză verde de căpșune,
Zi mă-tei să te cunune,
Că de mine ești lăsată,
Cu foc mare blestemată!"
„Însoară-te dumneata,
Să văd: pe cine-i lua?
De-i lua una ca mine,
Dumnezeu s-o ție bine;
De-i lua o sluțioară,
Deie Dumnezeu să moară
Să-i mănânc din colivioară[1]
De-i lua una frumoasă,
Dumnezeu s-o facă groasă
Să nu-ți poată intra în casă!"

  1. În mitologia romanilor sufletele ce aveau a trece în lumea umbrelor trebuiau să împace mai întâi pe câinele Cerber, dându-i o turtă de grâu făcută cu miere. Coliva morților se face asemenea cu grâu și cu miere, și dar este de presupus că ea reprezintă la românii de astăzi turta lui Cerber.