Foc, focșăraiu meu

Jump to navigation Jump to search
Foc, focșăraiu meu (De adus drăguțu}
culegător: Radu Răutu; de la Ioana Mătieș, 83 ani, Săliștea de Sus, 1971 (Țara Maramureșului); în Antologie…, 1980, p. 241, t. 220/bis.


Foc, focșăraiu meu,
Mă-nvelesc,
Tu nu te-nveli;
Io oi durmi,
Tu nu durmi;
Io m-oi culca,
Tu nu te culca…

Te fă șerpe,
Laur-balaur
Cu soldz de aur
Și te du-n lume,
Păstă lume,
La drăguțu meu anume.
Șî pe gură i te bagă,
La inimă i te-așadză.

Du-i dor din dorul meu,
Dragoste din dragostea mea,
Din mierea mea.
Cu codzîle plesnește-l,
Pă drum pornește-l,
Să n-ai stare,
Nici alinare
Pă cum n-are apa-n vale.

În vis să mă visădze,
Mîni să fie musai să mă vadă,
Pă un scaun să ședem
Și dintr-un pahar să bem.