Fluturii
| Fluturii de Bujor Voinea |
Fluturii
Cum se lăsau doi fluturi în adânc,
Dintr-un balans într-un balans de soare,
Stârnind din negură fosforescențe
În două cercuri verzi și orbitoare.
Cum se topesc în limpede balans,
În limpede cum se rotesc, cum saltă,
Deasupra lumii cum lucind se-nclină
Pe-nmărmurirea aripii înaltă.
Cum în fantastică nehotărâre
Se prăbușesc sublimi și temători,
Scânteile rotindu-se pe golul
De paradis al ultimei culori.
(Elementele, Editura Eminescu, 1970)