Flori uscate

 

Erați frumoase, mirositoare
Când v-am cules;
Dar vă uscarăți, ca tot ce-n lume
E mai ales.

Mi-aduc aminte că-n taina serii,
Într-o grădină,
Umblând alene v-am smuls atuncea
De la tulpină.

Ah! Era dulce parfumul vostru
Îmbătător
Ca o suflare din sânul unui
.Inger de-amor.

Odinioară zilele mele
Erau senine,
Acum se pleacă subt greutatea
Multor suspine!

Ca voi pe câmpul vieții slabe,
Pălesc încet;
Iar eu din ele formez în taină
Un trist buchet.

Ca voi, la raza speranței blânde,
Încep să crească,
Și la furtuna decepțiunii
Să vestejească.

Erați frumoase, mirositoare
Când v-am cules;
Dar vă uscarăți, ca tot ce-n lume
E mai ales.

14 ianuarie 1884.