Floarea albă

Floarea albă de Hildebrand Frollo

Volumul Inimă de Student, Poezii, București, Tipografia «L’Indépendance Roumaine», 1904

În paharul de pe masă
Floarea albă stă uitată,
Căci stăpâna ei mireasă
Vecinic nu se mai arată
În odaie lângă masă.

Floare albă, biată floare,
Zămislită-n zi de vară
Printr-o dulce sărutare,
Ruptă-ntr-un amurg de sară
De o mână trădătoare,

O! cum sameni, floare dragă
Cu iubirea mea sărmană !
Vis ți-a fost menirea-ntreagă,
Vis și dor fără prihană,
Dor și moarte floare dragă!