Faptă creștinească

 

Strofe aperitive dar nepieritoare

Mi-e foame, oameni buni, de mor
Și ora mesi-aștept să vie.
Deci, iată-mă-n bucătărie
Plimbându-mă nerăbdător,
Ca tigru-nchis în colivie.

Privesc cum fumegă-n tingire
O ciorbă extra cu fidea
Ce-o fabrică Tincuța mea, —
Și-aș vrea s-o-nghiț doar c-o privire...
De sigur, ciorba, — nu pe Ea!

Mă pregătesc să mă apropii
Să gust măcar numai odată,
Când... de pe fruntea-i asudată
Taman atunci căzură stropii
În supa caldă parfumată!!!

O șterg spre birt, să-mi potolesc
Mai iute foamea-ngrozitoare!...
Scriptura nu-mi ordonă oare
Ca nici de cum să-mi hrănesc
Din a aproapelui sudoare?