Fantazie de seară

 

La fața colibei, în umbră și liniște stă
Plugarul; cu sine ’mpăcat îi fumegă vatra,
Găzduitor răsună pribeagului în
Pașnicul sat, clopotul serii.

Cu bine se’ntorc corăbierii în port,
Departe'n cetăți descrește-a târgului
Veselă larmă ; sub tăcutul frunzar
Prietenii gustă cină de suflet.

Dar eu încotro ? Muritorii trăiesc
Din răsplată și muncă ; în trudă și odihnă
Se bucur' cu toții; să doarmă de ce nu
Poate spinul în pieptu-mi nici când ?

Pe cerul de seară Prier s’a deschis ;
Nenumărați înfloresc trandafirii și’n liniște pare
Lumea de aur; o acolo mă luați,
Nori purpurii ! și să pot colo sus

În flăcări și vânt să-mi destram durere și dor !
Dar, speriată de ruga nebună, îmi scapă
Vrăjirea ; se’ntunecă, singur
Sub ceruri, ca totdeauna, rămân.

Vino deci tu, somnule blând ! prea multe cere
Iubirea ; dar în sfârșit, tinerețe ! te stingi și tu,
Neodihnite, pururi cu vise !
Senin și pace ți-aduce vremea.