Făt-Frumos (Ion Moldoveanu)
Iar stai, Făt-Frumos, la poarta grea,
Cu toiagul purtător de vise.
Iarăși stau intrările închise,
Nici un zvon nu fulgue din stea.
Nu mai porți tu iarba năzdrăvană
Din pruncia fragedă ca fraga?
Unde-i șardul tău de jar și draga
Leană ca un lilion pe rană?
Și nici buzduganul greu de fier
De-l asvârli de șapte poștii late,
Nu mai bate drumurile toate
Spre tărâmul fără vad și cer.
Uite, drumu-a spulberat cenușă
Și-n bătaia lunii-i alb ca neaua.
— Ia mai zăngăne odată șeaua
Și mai bate de nădejde-n ușă!