Expoziția „Tinerimea artistică“

Jump to navigation Jump to search
Expoziția „Tinerimea artistică“
de Virgil Cioflec
articol publicat în revista Luceafărul, anul IV, nr. 7


Înt’un atelier de pictură din strada Veaugirard a Parizului o bună bucată de vreme, aproape doi ani, sara se întîlniau cîțiva tineri dornici de a tăinui laolaltă. Legătura de prietinie era așa pe puternică încît aproape o grijă îi cuprindea pe toți, cînd se întîmpla ca unul să întîrzie. Aci se punea țara la cale, se ceteau versuri. În mijlocul acestor tineri, cu glasul potolit și limpede și-a zis Iosif pentru prima oară cele mai frumoase poezii ale lui. Copilul răsfățat și îndrăzneț, nota cea mai pariziană, era Anghel. El ne învăța canțonetele cele nouă, Strîmbu sta într’un colț, minunat, rîdea supt mustața lui stufoasă de muntean socotit la vorbă. Nu se înfigea decît la discuții serioase și focul lui cel mare era reorganizarea școalei de bele-arte din țară, înțeleapta îndrumare cătră o artă decorativă, izvorîtă din elemente românești. În răstimpuri de se brodea să tacă cu toții, Pătrașcu, «Baciu», devenit mai tîrziu castelanul Il. Bacio, se înțepenea cu amîndoauă coatele pe masă, și arunca îndesat, greoiu, moldovenește: «Mai spuneți, măi feciori, vre-o jitie! Cînd tăceți n’aveți nici un haz!» — Cel mai fercheș era Loghi. Spunea tot felul de aventuri și pățanii, cu o vervă a lui, personală, care reeșia mai mult din expresie și gesturi, din felul cum își juca ochii, din amestecul delicios, pe care îl făcea cu celea cinci limbi, românească, grecească, turcească, nemțească și franțuzească, pe cari le învîrtea nu totdeuna cum ar fi vrut. Unele le croia atunci supt ochii noștri. — Uitam pe cel mai senin, pe cel mai cald și mai afectuos prieten, pe Sextil (Pușcariu). Etimologiile acelea atît de literare, cari s’au publicat mai apoi în Convorbiri literare, întîiu au fost aduse și citite «La grupă». Cu etimologiile era o adevărată întrecere. Care mai de care născocia o apropiere mai poznașă, da o interpretare mai hazlie. Pușcariu asculta și trăgea tacticos din pipă. De multe ori își punea luleaua jos, și mișca din cap cu înțelesul: Știi că asta nu-i prostiei? Scotea carnețelu și însemna. Ce scria nu știm, nouă nu ne arăta nicodată. —

Din aceste întîlniri unde vorbiam artă și literaturii, din asemănarea de vederi, dintr’o mare prietenie și mai ales din aprinsa dorință de a folosi țării, s’a născut ideia fondării unei Societăți de Arte, cu menirea de a crea în țara românească un curent sănătos, cu adevărat artistic. La început patru, mai pe urmă șase, și mai tîrziu opt pictori, caută și gătesc calea cea mai potrivită pentru întemeierea ei. Egalitatea de drepturi fiind luată ca temelie, redactarea statutelor era numai o formalitate, — Societatea Tinerimea artistică de fapt exista.

La încheierea anului 1901 cea mai mare parte din camarazii de odinioară se aflau în București, iarăși strînși împrejurul aceleiași mese de înfrățire, de adîncă iubire. Entuziaști și plini de încrederea izbînzii în viitor, cu cele mai frumoase vorbe de închinare, ridică paharele în sănătatea Augustei noastre Principese române, Maria, simbolul însăși al tinereței, patroana Societății. Cînd s’a vestit în presă înființarea acestei societăți pusă sub înnaltă ocrotire a Principesei de Coroană nu puține au fost intrigile și nemulțumirile celor dați la o parte. Nici învinuirile nedrepte, nici acuzațiunile calomnioase n'au lipsit. Toate aceste revărsări de ură au devenit și mai înverșunate cu prilejul primei expoziții din 9 Martie 1902, cînd membrii fondatori au găsit nimerit să expue numai ei singuri, spre a se prezinta în fața publicului cu propriile lor forțe. Bîrfeli de antinaționalism, escluzivism, interes comercial sint tipărite în unele gazete de pe atunci. Succesul însă a fost de neașteptat, mai ales că alături de A. S. R. Principesa, a expus in rîndul artiștilor, însăși M. S. Regina cîteva din operile de «enluminure» pentru ilustrarea Bibliei făcută de M. S.

A doua expoziție anuală din primăvara anului 1903 cuprindea și lucrări de ale artiștilor străini de Societate, ca o protestare contra acuzărilor fără temeiu ce se aruncau Societarilor. În a treia expoziție și cea de-a patra, actuala, numărul lucrărilor primite a sporit, iar dintre cei meritoși, patru au fost propuși și admiși ca membri asociați.

Grație stimulării ce există între artiști, prin atenta aranjare a lucrărilor, prin severitatea cu care procedează în alegerea lor expozițiile din an în an continuă să se prezinte tot mai bine, iar prin importanța ce li se dă de Ia Șefii Statului pînă la vizitatorul de toate zilele, dovedește că ele au devenit o instituție de educare artistică necesară în țara românească.

În afară de organizarea expozițiilor anuale, Tinerimea artistică are de scop de-a participa în grup și la expozițiile din străinătate, astfel că cercul reputațiunii talentelor cari se vor ivi, va fi tot mai mult lărgit, în cinstea neamului nostru. Cea dintîi expoziție de peste graniță a fost la Atena, în 1903, cea de-a doua va fi în vara acestui an la München, orașul unde si-au dobîndit cunoștințele artistice cea mai mare parte dintre Societarii Tinerimii.