Excelsior (Nanu)

 

Un grăunte de sămânță
Îngropat, se luptă ’n zori,
Sparge stânca și se schimbă
În potirul unei flori.

Jos în straturi mai profunde
În a rocelor genune
Focul lavelor preface
În diamante un cărbune.

Ție, omule, Destinul
Ți-a dat chinul cel mai greu:
Ți-a dat focul conștiinții
Să te schimbi din om, în Zeu!