Examenul anual

Sari la navigare Sari la căutare
Ajunul examenelor Examenul anual
de Ion Luca Caragiale
Face parte din seria Un pedagog de școală nouă


Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor.

Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor.E foarte aspru și fără chef.Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite.

Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No, prostule, dacă nu știi pe estea, care-s ghe tot simple și jenărale, apoi spune-ne rațiunea pântru care românii au kins să urmeză o polikikă jermână pe timpul lui Mihaele Bravul?

Popescu: ...?

Profesorul: No, spune odată!

Popescu: ...?

Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către mama. lui Popescu care este toarte mâhnită): Că-z prost l-ai făcut, cucoană! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. (Mama lui Popescu plânge), Că-z geaba te mai bocești acuma, nu-l mai dreji. Are să mai steie încă șăpke ani repekinke... Ionescule! (Mama lui Ionescu tușește foarte mișcată.) Cumu-i pământul, mă?

Ionescu: Mare dom'le!

Profesorul: Pe dracu' mare! L-a măsurat mâni-ta să vadă mare-i? Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă! Nici cât să chiorăști un șoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane! E vorba cumu-i?

Ionescu: Se-nvârtește, dom'le.

Profesorul (răstindii-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No, apoi? Dacă se învârke, cumu-i? În trei colțuri, animale?

Ionescu: Nu, dom'le!

Profesorul: No, dar?

Ionescu: Rotund.

Profesorul: Vezi, așa, loază!

(Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate – doamna Ftiriadi – intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)

Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand (ia cățelul în brațe).

Doamna Ftiriadi (foarte volubil și pe un diapazon mult mai – nalt): Am venit pentru băiat... Să-ți spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la școala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieți rău-crescuți... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la minister... Și de-aia l-am trimis la d-ta care-i cunoști caracterul lui ambițios – de când îi ești meditator.

Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să iee loc. (Către Ionescu, care așteaptă în picioare): Tu meri la locu-ți... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No, meri! (Ionescu merge la loc).

Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna!

Profesorul (demn): No bine! poți mere. (Ia scaunul Ioneaschii și-l pune lângă doamna nou sosită și așază cățelul pe el. Mopsul, mulțumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.): No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne să audă și ilustra matronă, onorata ta mamă: nu-i așa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?

Micul Ftiriadi: Da, dom'le.

Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care foarte satisfăcută se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc): No, nu-i așa că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg?

Micul Ftiriadi: Da, dom'le.

Profesorul (către clasa întreagă): No, boilor, vegheți numai exămplu ghe aplicățiune! (Către micul Ftiriadi: No, încă una ș-apoi basta!) Spune-ne nu-i așe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, și Makiaș Corvin ș-apoi dup-aceia doară toți magnații maghiari fost-au români ghe-ai noștri?

Micul Ftiriadi: Da, dom'le.

Profesorul: Bine! Bravo! Emininke!!

Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mulțumită... O să-i spui și lui Ftiriadi câtă osteneală-ți dai cu copiii...

Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june. Că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență. Și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! Vorba lăkinească: una salus vickis, nullam șperare salukem.