Eu am pornit din matca Tisei

 

Eu am pornit din matca Tisei,
Cu moșteniri neînfrînate,
Gonind cirezi de visuri oarbe
Din splendida păgînătate.

Se prăvălea-mprejuru-mi lumea
Într-o sălbatică strigare
Cînd eu tăcut și singuratic
Căutam o armonie mare…

Robust Apollo de la țară,
Haiduc în goana tinereții,
Chemat de dragoste și cîntec,
Loveam cărările vieții…

Azi nu mai am nici rîs, nici glume,
Nici dor de zîmbetul femeii,
M-au omorît evangheliștii
Și oamenii și fariseii.