Eroilor martiri

 

Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte
Pe care un neam sălbatec o calcă în picioare, -
Cu voi sînt milioane de inimi... Înainte!
Poporul, care are ostași ca voi, nu moare.

Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă,
Că-n voi palpită dorul unui popor întreg
Și-n glasul vostru strigă durerea lui adîncă,
Vor înțelege mîine ce astăzi nu-nțeleg.

Întuneci pămîntul pustiitoarea gloată,
Și spargă, devasteze în oarba ei mînie,
Lăcașuri și biserici: omoare iar la roată
Pe marii noștri preoți - ei iarăși or să-nvie.

Căci veșnică-i Dreptatea și vesnici sînt martirii
Cari-și jertfesc vieața pentru triumful ei.
În zbuciumul de lupte și-n noaptea asupririi
Renasc semănătorii eternelor idei!

Nu, nu-i mormînt în care al nostru neam să-ncapă;
Adînc și larg deschidă-l vrăjmașii tăi, Române, -
S-or prăvăli într-însul acei cari ți-l sapă:
Furtunile rup norii și soarele rămîne!

Soldați viteji și preoți, tîrîți în judecată
Pentr-o idee sfîntă, azi lumea vă privește;
Ca pe un model de jertfă popoarele v-arată,
Și dragostea obștească în jurul vostru crește.

Stați drept sublimi apostoli căci fruntea vi-i senină.
Lăsați inchizitorii să-și facă datoria;
Vedea-veți scris pe ziduri cu slove de lumină
În temnițile voastre: Trăiască România!