Eroii lui Schakespeare
Othello
Mai ieri dădusem o pasență,
Să văd Anico dacă vii;
Dar momental îngălbenii, —
Eram ca omu după boală:
Un fante-al naibi! — de spatii
Se ridica cu tine-n poală!
...Nu-i ăla-l tău de itidență?
Am scos briceagu — apelpisit,
Vanghelii nafure și cruci!...
A ha! Te-ntinzi cu dalcauci?
A la boner, o să-l omor!
Și când pamblicele-o să-i duci
Și o să bocești p-al tău odor,
Atuncea, doar, ne facem fit!
Ofelia
De când Tănase m-a trădat
Mă duc mereu în chimintir
Și-n coc înfig un trandafir
Cam șifonat.
Ca ăia de la balamuc
Răcnesc și râd fără pricină, —
Mi-a frig și geaba iau chilină...
Că mă usuc!
Desdemona
Romanțu Lini-i scurt dar trist
Și-ncepe așa:
El, conțopist;
Ea, demoazelă din Central, —
Și s-a-ntâlnitără la bal...
Nu vă mai spun, e de prisos,
C-apoi, printr-un „voiaj de nos“
Comedia s-a isprăvit:
Ea s-a-ngrășat. El a slăbit!
Dar fericirea lor durează.
Vai, numai pân' la Bobotează!
De-atunci, menaju Lini a fost
Mai trist de cât o zi de post;
Nici giugiuleli și... tranca-fleanca,
Nici rochi de moar la Beșlegeanca;
Ai încheiat — era fatal! —
Idila lor.. la Tribunal!
Și când martira fu-ntrebată
De vrea să fie divorțată,
Răspunse demn:
„Mai bine moartă,
„De cât s-ajung așa consoartă!
„Căci nu știți ce i-a abătut:
„M-a beștelit și m-a bătut,
„Cică-l tratam cu adulter!
...Auzi! Eu!!! Fată de frizer!!!