Epigramatice (Iosif)
Sari la navigare
Sari la căutare
| Epigramatice de Ștefan Octavian Iosif |
| Publicate în Adevărul ilustrat, 15 iulie 1896 |
După Lessing
Amăgire[modifică]
Obraznică, cu sînii goi,
Cu un cățel pe braț,
Sta Lote... Cîți n-au tresărit
Rîvnind-o cu neasț !
Privind spre ea pe gînduri dus,
M-apropiai încet...
"Hai ! și-ăsta-i prins", își zise ea,
Și-mi rîse-n nas, șiret.
Decît, rămînă între noi,
S-a înșelat amar,
Privisem la cățelul ei:
Un soi de cîine rar.
Duel[modifică]
De ce-au scos, dîrji de neagră ură,
Sistan și celălalt tovarăș
Din teacă spadele?..» Oroare!…
Ca… să le bage-n teacă iarăși.
Curios ![modifică]
Îmi pare foarte curios —
Zicea Păcală unei rude-a sale —
Că numai oamenii bogați
Au cele mai multe parale !